Diagnostic
Incercarea de a identifica si diagnostica corect endometrioza poate fi o provocare, nu numai pentru pacienta, ci de foarte multe ori si pentru medicii ce au in grija paciente cu durere pelvina si infertilitate. In patologia specific feminina, nu exista afectiune mai frecvent diagnosticata gresit decat endometrioza.
Pana in prezent nu exista un mod simplu de a diagnostica cu certitudine endometrioza. De aici intarzierea uneori chiar cu 10 ani de stabilire a unui diagnostic definitiv la pacientele tinere, cu simptome precoce de durere la menstruatie, sau durere pelvina cronica, ce afla intr-un final ca sufereau de endometrioza.
Laparoscopia (chirurgia fara taietura) este singura procedura ce poate diagnostica cu certitudine endometrioza, prin vizualizarea directa a implantelor endometriozice in cavitatea abdominala si prin biopsierea lor.
Desi laparoscopia exploratorie este considerata o procedura minora, cu internare de o zi, este totusi clasificata drept o procedura invaziva, ce necesita anestezie generala, si care are aceleasi riscuri ca orice alta interventie chirurgicala. Riscurile includ sangerarea, infectia, ranirea organelor din jur, precum si alte potentiale complicatii asociate anesteziei generale.
De aceea este deosebit de important pentru pacienta sa se asigura inainte de interventie ca aceasta va avea loc intr-un centru specializat, iar medicul care o va face este la randul sau specializat in endometrioza.
In mod bizar cele mai severe cazuri de endometrioza ca si simptomatologie pot da modificari minore la nivelul organelor afectate. In acest fel se explica faptul ca multi medici, care nu s-au familiarizat cu particularitatile acestei afectiuni, pot da un rezultat negativ chiar dupa ce vizualizeaza direct focare cu aspect mai subtil, astfel intarziind stabilirea unui diagnostic corect. De aceea este important ca medicul care va face interventia sa isi dovedeasca expertiza in endometrioza, iar interventia sa fie inregistrata pentru a putea fi vizualizata ulterior daca va fi nevoie.
In cele ce urmeaza sunt descrise investigatiile ce pot duce la diagnosticarea endometriozei, de la cele mai specifice la cele mai putin fiabile.
Laparoscopia – cea mai fidela, insa doar atunci cand este efectuata de medici care sunt familiari cu aspectul si particularitatile focarelor endometriozice. Este totusi invaziva, insa poate oferi in acelasi timp si tratamentul endometriozei, de aceea medicul trebuie sa fie mandatat printr-un consimtamant informat sa efectueze tratamentul chirurgical concomitent.
Ecografia – transvaginala, insa in special cea rectala, ecografia este simpla si non-invaziva, insa sensibilitatea lasa de dorit. Poate vizualiza in special chisturile ovariene endometriozice.
Rezonanta magnetica nucleara – are sensibilitate pentru detectia majoritatii leziunilor abdominale majore. Ar trebui sa fie rezervata cazurilor mai complicate, ca investigatie imagistica inaintea unei interventii chirurgicale radicale.
Markerii biologici – mult prea putin sensibili si specifici pentru a fi inclusi in practica zilnica.
Istoricul medical si examinarea ginecologica – poate fi una dintre cele mai utile metode de diagnostic, daca este efectuata de catre un medic cu experienta in afectiune. Pentru ca aceasta metoda sa functioneze, este important ca pacienta sa fie cat se poate de sincera in legatura cu simptomele acesteia. O minima pregatire a unui jurnal al simptomelor si a unei liste de intrebari ce urmeaza sa fie adresate medicului usureaza foarte mult ajungerea la un diagnostic de certitudine.
